O prismă îndoaie lumina: unghiul de deviație
1 · Prezice
Lumina care intră într-o prismă de sticlă se îndoaie (refractă) la fiecare față, ieșind deviată din direcția originală. Schimbarea unghiului de incidență la prima față schimbă mereu deviația totală în aceeași direcție?
- Deviația crește mereu pe măsură ce unghiul de incidență crește.
- Nu — deviația are de fapt un minim la un anumit unghi de incidență, nu o tendință simplă de creștere sau scădere.
- Deviația scade mereu pe măsură ce unghiul de incidență crește.
2 · Montaj
- Deschide presetarea white-light-prism și apasă Resetează. Această prismă de sticlă crown are unghiul apex A = 60°, indicele n = 1.5.
- Activează citirea deviației totale.
- Setează unghiul de incidență la prima față pentru fiecare încercare și înregistrează deviația totală.
3 · Colectează date
| Unghiul de incidență θ₁ (°) | Deviația totală δ (°) |
|---|---|
| 38.00 | |
| 48.00 | |
| 58.00 |
Plotează deviația δ (axa y) în funcție de unghiul de incidență θ₁ (axa x) pentru cele trei încercări. Coboară δ până la un minim undeva la mijloc?
4 · Analizează
- Pentru o încercare, calculează θ₂ = asin(sin θ₁/n) (Snell la prima față), θ₃ = A − θ₂ (geometria prismei), θ₄ = asin(n·sin θ₃) (Snell la a doua față), apoi δ = θ₁ + θ₄ − A. Compară cu tabelul.
- Explică de ce deviația nu este o funcție monotonică simplă de unghiul de incidență — geometria prismei (îndoirea la DOUĂ fețe) creează un minim veritabil la unghiul trecerii simetrice, explorat direct în experimentul min-deviation.
5 · Extinde
- Lumina albă conține multe lungimi de undă, fiecare cu un indice de refracție puțin diferit (dispersie) — deci fiecare culoare deviază cu o cantitate puțin diferită, evntuind lumina albă într-un spectru vizibil. Acest experiment folosește un singur indice reprezentativ; lumina albă reală se răspândește într-un curcubeu.
- Un curcubeu se formează din lumina soarelui refractată și reflectată intern în picături sferice de ploaie — o geometrie mai complexă decât această prismă cu fețe plate, dar condusă de exact același principiu al refracției dependente de lungimea de undă (dispersia).
Fizica din spatele acestui experiment
Devierea prismei
O rază care trece printr-o prismă se refractă la ambele fețe. Deviația totală combină ambele îndoiri și unghiul apex al prismei: δ = θ₁ + θ₄ − A, unde θ₂ și θ₄ vin din legea lui Snell la fiecare față.
Optică
- Lentilă convergentă: imagini reale dincolo de 2f
- Punctul focal: unde imaginile evadează la infinit
- O lentilă ca lupă
- O lentilă divergentă: mereu virtuală, mereu micșorată
- O oglindă concavă: imagini reale ca la o lentilă convergentă
- O oglindă convexă: întotdeauna o imagine virtuală micșorată
- Oglinda plană: un caz special, invariant
- Adâncimea aparentă: de ce o piscină pare mai mică decât este
- Reflexia totală: unghiul limită
- Un releu cu două lentile: înlănțuirea imaginilor
- Microscopul compus: două lentile pentru mărire mare
- Un măritor fotografic: două lentile pentru o imagine reală, mai mare